Despre un loc strain sau Der fremder Ort

Cand am fost pusa in postura de a scrie despre un loc strain, trebuie sa recunosc ca nu m-am gandit la un loc strain anume, deoarece am considerat ca locurile nu aduc neaparat aceasta alteritate. Exista locuri in care ne putem regasi, locurile care nu ne transmit nimic sau locuri pe care alegem in mod inconstient sa le ignoram, adica ne sunt neutre. Totodata, un loc strain poate fi si o persoana sau un gand, dimensiunea aceasta ce are la baza alteritatea este destul de greu de definit sau de schitat chiar. De aceea, propun sa facem o introspectie in minte, dar si in suflet. Cel mai probabil, locurile vor diferi, deoarece ratiunea poate fi considerata ca yang, si sufletul ca yin. Evident, poate suna cliseic, dar in mod vadit, nu ne putem limita la ideea conform careia femeia este sufletul, iar barbatul ratiunea, ori exista un echilibru, un androgin din care ne putem da seama de altfel, de importanta celor doua care fiinteaza inseparabil. Sa ne acordam un moment sa ne gandim la locul strain. Ce va vine prima data in minte? Poate fi mintea un loc strain? Sau se intelege ca locul poate fi doar material, topos sau si spriritual? Un loc strain este atunci cand apare in minte dar nu poate fi atins, un loc strain este un loc de care nu avem cunostinte pana nu umblam sa-l descoperim, un loc strain este tot ceea ce ne este cunoscut. Cu alte cuvinte, poate fi misterios, fascinant sau abrupt. Desigur, ne putem gandi la tot felul de toposuri, care mai de care, fie exotice, fie mai minimaliste, ca de exemplu o pajiste cu flori in concordanta cu un lac pe care stau niste fiinte ale gingasiei si naturaletii, precum ratele, dar ne putem gandi si la un loc strain din mintea noastra care nu a fost accesat de mult timp sau caruia nu i s-a oferit o ocazie propice. Toata fiinta umana este un loc, cu precadere un loc al lumii, al universului. Dar am putea afirma oare ca fiinta umana ne este straina? Exista, desigur, pareri inmultite, dar tocmai acest lucru da nastere la perspective, la noi unghiuri din care se poate privi situatia respectiva. Avem in vedere acest loc, aceasta fiinta, care este si umana pe deasupra, nu mai ramane decat sa descoperim. De la extrapolarile de tot felul se ajunge tot la noi, tot la fiintele care suntem si umblam prin lume dupa un sens. Dar toposul putem fi, desigur, noi insisi, chiar si fiind straini unii de ceilalti, de cele mai multe ori fata de sine.