Zbor frant

Sa luam cateva momente sa vorbim despre iubire. Ce reprezinta ea? O idee? Un sentiment? O stare? Un drum catre sine insusi? De multe ori, te poti indragosti de o idee a unei anumite persoane din mintea ta, care, de fapt nu corespunde cu realitatea, de cele mai multe ori proiectam si ajungem poate dezamagiti de ceea ce se dovedeste a fi rezultatul ori invatam de fiecare data un aspect nou din toata aceasta introspectie plaisiristica, invatam sa nu fim naivi, sa nu ne incredem in lucruri care la prima vedere par inocente si tocmai aceasta este fapta care ne maturizeaza, ne face sa fim constienti de ceea ce urmeaza sa se intample pe parcursul existentei noastre ca fiinte umane care, fara iubire, nu putem exista. Poate ca trebuie sa invatam sa iubim, sa ne iubim si sa lasam complexul lui Oedip deoparte, macar pentru un crampei de existenta. Avem la dispozitie doar o clipa si trebuie sa ne dam seama cu cine ne dorim a o petrece, cine vrem sa devenim si ce suntem in acest moment. Ce este oare sa te indragostesti de un om si ce este oare sa te indragostesti de o idee? Este oare acelasi lucru? Ba bine ca nu si dezamagirea este si ea destul de prezenta. Omul are o carapace a sa in care se ascunde de lume, deoarece trairile intense profund personale nu ii acorda pacea necesara, dar cum sa scapam de aceste lucruri cand poate tocmai evadarea este ceea ce ne ajuta sa fiintam si, prin asta, gasim diferite metode, diferite nuante pe care le acordam vietii si cu care rezonam, denumindu-le principii ori nu sunt principii adevarate, ci cvasiprincipii as spune, deoarece sunt universale doar pentru noi. Ne inchidem in noi insine de multe ori deoarece ne este frica, fugim, devenim anxiosi si blocati intr-o lume a ideilor, idei care ne apartin, pentru ca sunt doar ale noastre, dar nu si universale. Indragostindu-ne de idei ne indragostim de fapt de o umbra, de o perceptie care poate sau nu sa fie veridica, nu avem cunostintele necesare sa ne dam seama, dar nu putem decat sa facem introspectie si mai mult, in minte, in suflet, in noi.

Fiinta umana este, se poate afirma, un soi de complicatie arbitrara, deoarece, se dau batalii introspective in ea si totusi in relatiile cu ceilalti, devine cumva o idee, o perceptie, o proiectie a ceea ce altii vad in ea. Noi suntem fiinte diferite pentru fiecare persoana in parte, tocmai asta ne diferentiaza. In mod vadit, aspiram sa devenim Übermensch, dar de fapt suntem Untermensch. Dorinta arzatoare de a fi cineva ne macina existenta pana in punctul in care devine absurda, dar noi nu suntem absurzi, ci doar existenta noastra. De fapt, noi ne luptam cu absurdul si cu Ideile, care devin la rang de entitati, de principii. Iubirea asadar este o idee, si ca orice idee, ea capata nuante felurite pentru fiecare individ, asa cum si omul de altfel, este o idee a celorlati despre ceilalti, niciodata despre sine, doar noi avem aceasta impresie. Ceea ce vedem in ceilalti nu vedem la noi in totalitate, cumva un soi de exercitiu in oglinda, eu ma uit in oglinda, ma vad pe sine intr-un anume fel, iar ceilalti percep o idee, un crampei, dar bineinteles ca nici eu nu ma pot vedea clar ori doar pentru ca perceptia este pur subiectiva ori nu obiectiva. Sa te detasezi pentru a vedea clar, cristalizat, este de fapt cel mai greu lucru al unei introspectii, cel mai tragic insa este sa te afli in discrepanta cu tine insuti tocmai pentru ca in loc sa te oglindesti, fie cu sine, fie in ceilalti, te dizolvi ca fiinta, devii insolvabil, in consecinta, incapabil de a darui iubire si de a primi ceea ce oferi.