Devenirea ca proces.
Sa devenim este fara doar si poate un proces, un proces care dureaza pe viata. In fiecare zi avem ocazia sa invatam cate ceva despre noi, sa descoperim ceva ce noi nu stiam ca poate exista la noi. Dar intr-adevar, pentru a deveni ceea ce suntem trebuie sa fim reali, atat cu lumea, cat si cu noi insine. Nu putem sa ne mintim, sau sa nu recunoastem ceea ce suntem cu adevarat. Trebuie sa ne acceptam fanteziile, cele mai intrinseci ganduri, sa le integram in noi si sa nu ne fie rusine sa le ducem pana la final. Doar asa putem sa ne eliberam de noi insine, cum imi place sa spun. Ceea ce simtim trebuie sa fie in concordanta cu ceea ce facem, sa fie real, sa ne simtim reali si vii. Sa fim noi. Procesul de devenire este unul real si are legatura si cu modul in care noi privim lumea, cu ce perspective venim noi in lume, cu ce perspective ne integram in societate, implicit in viata sociala. Societatea vrea sa fim intr-un anume fel, dar noi devenim ceea ce suntem, ne rupem de toate normele societale si ne creem propriul eu si ii acordam atentie nevoilor spiritului, si trupului. Suntem parte dintr-un proces, din procesul nostru. Singura datorie fata de noi insine este sa fim reali si autentici, sa ne acceptam pe noi, si sa nu uitam ca avem dreptul sa devenim ceea ce suntem, avem dreptul sa alegem cine vrem sa fim si ce vrem sa fim, cum vrem sa gandim si cum vrem sa traim. E un drept pe care nu ni-l poate lua nimeni. Si asa gasim o cale catre fericire, iar lumea nu ni se mai pare straina si goala, ne gasim oameni cu care vrem sa avem de-a face si eliminam tot ceea ce consideram ca nu este bun pentru noi, pentru ca devenim oameni, mai buni, mai intelepti, mai noi, autentici, mai reali. Si asa, ajungem sa fiintam in lume in cel mai literal sens posibil.
Lasam liber dorintelor din noi si le integram, lasam idealurile la o parte si ne concentram pe ceea ce este real si putem avea, si ne putem avea pe noi.
Scriu aceste randuri, eu insami devenind ceea ce sunt.
Lasă un răspuns