Lucrul cu sine este unul greu, dupa cum probabil stim sau, mai bine zis, dupa cum simtim si experimentam. Sa lucrezi cu sinele necesita atentie si multa coordonare mintala, deoarece la finalul zilei, cand te asezi in pat, dupa ce iti termini munca, sinele iti dicteaza ceea ce vrei sa mananci, ce vrei sa mai citesti sau ce vrei sa mai auzi, nu altcineva. Si cu alte cuvinte, este greu si sa ai grija de sine, deoarece rational vorbind, exista o discrepanta, si anume intre ceea ce gandim si ceea ce vrem sa facem, nu se leaga mai niciodata. Cu totii stim ce ar trebui sa facem si totusi sfarsim prin a face ce vrem, desigur, cu mici exceptii ale vietii. Dar si viata trebuie sa fie despre ce vrei mai mult decat despre ceea ce ar trebui. La finalul zilei, cine va intreaba ce va doriti cu adevarat? Cine va asculta doleantele si cine va topeste cu recunostinta? Nimeni altul decat sinele, ratiunea iti arata ceea ceea ce ar fi in regula pentru tine, dar sinele aduce si implinire. In viata, nu este vorba doar despre ceea ce procuram, ci mai mult despre redescoperire, avem o sansa sa ne implinim sinele si implicit sufletul, si anume prin viata. Asa ca poate ar trebui sa acordam un crampei de atentie si sa nu uram viata, ci mai bine sa lucram cu sinele nostru, acest aspect este important.
Urmarim tot felul de variabile necunoscute, ascultam tot felul de vorbe de pe la unii, de pe la altii, ne informam, ca doar, de, era tehnologiei, dar lasam in urma sinele si asa, facem ceea ce e necesar, nu ceea ce ne dorim cu adevarat, iar la finalul zilei implinirea nu vine din ceea ce este necesar. Evident ca o sa-mi spuneti, „dar sunt fericit si daca fac ce este necesar”, dar pentru cat timp, vine intrebarea? Sigur, poti fi multumit o perioada, dar dupa apare mereu aceeasi nevoie de mai mult si de mai mult, pentru ca omul nu stie foarte bine ce vrea oricum, omul in sine este o fiinta schimbatoare si inconsistenta, are nevoie de adjuvanti care sa-i dicteze in viata cand el se simte slabit, si de aceea apar si tot felul de probleme si de aceea ne confruntam cu ceea ce se cheama astazi viata contemporana, tehnologizata, cand ne asezam in pat, pornim un serial si ne gandim cu ratiune la ziua de maine. Sinele sta si el acolo cumintel, nu spune nimic si dintr-o data ne trezim ca avem crize existentiale la anumite varste sau la anumite ore. Si asa, lucrul cu sinele devine indispensabil in lumea fugitiva in care fiintam, si asa lucrul cu sinele devine ca facand parte din viata noastra de zi cu zi, cotidiana.
Si acum, repede la un serial, ca ne asteapta maine o noua zi plina de ceea ce este necesar sa facem.
Lasă un răspuns