Turturii linistii ma infioara,
Ma inneaca de tot si ma imprejmuiesc,
Sa simt neutralitate ma scarbeste pana in maduvele oscioarelor
Incerc sa imi absorb esenta si sa imi dau seama ce lipseste,
Ce nu imi este de ajuns in aceasta lume?
Ce nu ma multumeste cat sa spun ca sunt implinit?
De ce am nevoie poate ca nu voi primi,
De ce voi primi poate ca nu voi avea nevoia pe care o cer,
Si sa imi ramana doar sa fiu poate intr-o zi vazut…
Un vis frumos s-ar implini, o sansa s-ar intrezari,
O sansa de a starni macar o reactie in lungul cumul de simtiri,
Si totusi poate s-ar adeveri macar sa-ncerc
Visul sa il apuc de brate si sa ii spun cu toata fala,
„Esti aici, intr-un final, si nu mai pleci!”
Iar el raspunde-ar: „Visa-te-as asa cum tu o faci”.
Lasă un răspuns