Zilele trecute am terminat o carte, și anume „Pasiune simplă. Confesiunea adolescentei” scrisă de Annie Ernaux. Ei bine, această carte are foarte multe elemente revelatoare cu privire la identitatea feminină, mai ales a unei femei tinere care se pregătește să devină femeie în adevăratul sens al cuvântului. Cred că fiecare femeie, așa cum de altfel și femeia din carte, intră în această situație, nutrește o pasiune profundă pentru un anumit bărbat. Fiecare femeie își dorește să se afle în cel mai pasional moment cu acel bărbat. Bărbații te pot salva, ajuta sau duce la pierdere, de sine, de idei, de viață. Pe de altă parte, unele femei nu sunt făcute să stea fără un bărbat, printre care mă număr și eu. Decid să îmi folosesc de altfel identitatea personală în scrierea acestui articol, deoarece mă definește cartea foarte mult, în măsura în care și eu nutresc o pasiune pentru un bărbat și tocmai pentru că trec prin așa ceva, decid să afirm cu stupoare că m-am regăsit realmente în mrejele personajului de factură feminină. Ei bine, această femeie așteaptă un bărbat care nu o să vină, un bărbat care nu este al ei, dat fiind că fuge de responsabilități și implicit de ea. Femeia își găsește astfel forța de a lupta și de a încerca să îi facă prezența cât mai fadă posibilă. Dorința pentru acel bărbat era una puternică, dar nu fiecare femeie are câte o dorință pentru un bărbat? Daca nu are încă, sigur o va avea sau a avut-o deja și este de mult uitată. Gândiți-vă că în lume sunt în mod vădit mai multe femei, unele femei îți vor răul, altele îți vor binele. Unele femei sunt frustrate din cauza faptului că sunt singure, își varsă frustrările pe alte persoane, persoane care și ele pot fi singure în acel moment, dar nimeni nu poate fura tinerețea unei fete aflate în cei douăzeci de ani înfloritori ai ei, nu? Ce are asta de-a face cu subiectul cărții? Ei bine, această femeie din carte a fost judecată din prisma faptului că era „cam prea curvă”. Dar ce face o femeie să fie așa? Orice femeie din această lume își dorește de la un bărbat să fie iubită, din asta înțelegeți voi atât modurile, cât și variațiunile. Unde vreau să ajung? Femeile se judecă cel mai mult între ele, nu le judecă bărbații, cât se judecă pe ele însele, în mod reciproc. Ei bine, femeile sunt cele care aduc energii negative din mai multe puncte de vedere, de exemplu frustrări, invidie, faptul că tinerețea unora s-a dus, în viziunea lor nealterată de nimic, și astfel încearcă să le inducă fetelor din vremurile tinere același lucru, și anume că nu are rost să ceri mai mult de la un bărbat, că trebuie să accepți și să te mulțumești cu puțin ca să nu mori singură, ca să adaug o idee celebră. Dar asta este cea mai mare greșeală pe care o poate face o femeie. De ce să nu îți dorești să comunici cu acel bărbat, să aveți discuții stimulante din punct de vedere intelectual, să fiți într-o conexiune, nu să vă săturați unul de altul? Cred în cupluri fericite, atât timp cât ambii parteneri lucrează la asta și își doresc să fie fericiți amândoi, cred că nu te poți plictisi în cuplu daca ești inventiv și mai cred și că este mai bine să nu ajungi ca Aglae din „Enigma Otiliei”, când ai putea fi chiar Otilia însăși, în mod evident, mă refer la frumusețe și la rafinament, nu la deznodământul pe care l-a avut femeia. În loc să acceptăm un Pascalopol, hai să așteptăm după Felix, că vine imediat, este chiar după colț, trebuie doar să credem în faptul că fiecare persoana are un anume timp al său în care își întâlnește marea dragoste. Odată întâlnită, vă spun eu că nu mai pleacă cu una cu două, decât fară un efort depus, desigur. Este de ajuns ca unul din parteneri să se lase pe tânjeală, că toată treaba se duce la vale, așa că odată ce avem parte de așa ceva, o păstrăm și muncim pentru acea conexiune. Pentru că unele femei sunt vrăjitoare, altele zâne. Pentru că o zână este mai puternică decât o vrăjitoare și pentru că zânele câștigă întotdeauna. O inimă bună va fi întotdeauna mai de preț decât una amară. Femeie-zână, ia-ți praful magic și umblă în lume, fii deschisă la posibilitatea că vei găsi în cele din urmă un bărbat și că vei fi la brațul unui gentilom care te va respecta și iubi. Femeie-zână, mulți și multe îți vor dori răul, dar tu nu te acri, fii dulce și fii suavă, tandră, dezmiardă-ți bărbatul ales și oferă-i iubire, fii tu plină de iubire, ca un borcan cu miere care dă pe afară, fii tu nectarul fără de care nu poate trăi o clipă fară ca macar să-l guste la micul-dejun, la prânz, la cină și între mese, chiar și înainte de culcare. Poțiuni de vrăjitoare o să tot găsească bărbații, dar mai rar un nectar dulce, plin de pulpele unei femei duioase care se respectă.
Despre zâne și vrăjitoare
Zilele trecute am terminat o carte, și anume „Pasiune simplă. Confesiunea adolescentei” scrisă de Annie Ernaux. Ei bine, această carte are foarte multe elemente revelatoare cu privire la identitatea feminină, mai ales a unei femei tinere care se pregătește să devină femeie în adevăratul sens al cuvântului. Cred că fiecare femeie, așa cum de altfel…
Lasă un răspuns