Fie că alegem să stam în pat la serialul preferat, fie că facem aceleași lucruri zilnice, tuturor ne place confortul. Nu ne place să ridicăm nici măcar un deget în plus pentru a crește și pentru a ne dezvolta, desigur că vorbim despre o majoritate, nu facem generalizări inutile, deoarece nu este cazul. Întotdeauna există acolo un confort, o zonă de confort, ca să mă folosesc de un termen împrumutat din cărțile de dezvoltare personală pe care le iubim așa de mult, o zonă care nu ne lasă să facem pași în afara ei, o zonă care este foarte periculoasă și ne poate îngropa la propriu. Schimbarea așadar este cea mai benefică in acest caz. Pașii pe care îi facem zi de zi pentru a nu trăi fiecare zi la fel sunt pași mari, și trebuie să ne mulțumim cu această satisfacție, cel puțin pentru moment.
Ne afundăm în confort pentru că suntem obișnuiți. Este mai ușor să stăm în paturica noastră, nederanjați de nimeni, doar ca să nu ieșim în frig și să facem ceva nou cu viața noastră, cum ar fi să facem o plimbare, să vizităm o locație nouă, un nou restaurant, să citim o carte nouă, să începem să trăim și în afara celor patru pereți la care plătim chiar cu prețul vieții noastre la propriu, iar cine citește aici, știe la ce mă refer cu această afirmație. Am fost crescuți cu o frică a schimbării, deoarece timpurile erau altfel pe atunci, dar asta nu înseamnă că avem de ce să mai traim în frică acum. Acum este timpul nostru de a face ceva, este timpul nostru de a sparge gheața, de a ne accepta, și de a începe să avem încredere că suntem niște ființe demne de luat în calcul în viață, nu doar niște consumatori notorii care doar ignoră orice nu este pentru propria bunăstare. Mintea și omul se dezvoltă mereu, sunt în continuă schimbare și tocmai de aceea nu avem nevoie de a fi în confort mereu, confortul doar ne face să ne complacem în cele mai meschine feluri. Din confort se naște și lenea existențială, acea letargie care te sufocă și care îți dă anxietăți de tot felul, doar pentru că nu știm să le îmblânzim, pe ambele chiar.
În confort am stat, și bine nu era.
Din confort am plecat, și viața ne aclama.
Lasă un răspuns