La unison, pentru toți cei care fac artă cu viața lor

Așa cum eu creez personajele mele, așa și oamenii creează propria soartă din atitudinile lor asupra vieții, asupra oamenilor. Cea mai mare problemă a oamenilor este că ei de fapt nu își scriu propria poveste, doar reacționează la ea. De aceea viața lor este în permanentă nemulțumire. Oamenii doar reacționează la ceea ce se întâmplă, fără să scrie și să rescrie, fără să ajungă la rădăcina problemei. Oamenii cred că ei dețin adevărul, adevărul este o forță mult prea puternică pentru a fi în mâinile oamenilor. Este adevărat că oamenii pot doar să spună vorbe adevărate sau nu, după caz, dar adevărul absolut nu este dat pe mâna oamenilor, altfel, am deveni cu toții nemuritori, ori nu este cazul. Fiecare om este dat să își ducă propria soartă, propria cruce, propriul drum. Este adevărat că pe drum, vor da de obstacole, care de cele mai multe ori sunt psihologice. Omul este dator față de sine să înfrunte cu brio acele obstacole și să se desăvârșească. Să ajungă la starea de beatitudine, la starea de liniște, de frumusețe completă, și anume la înțelecpiune. Revin la înțelecpiune, un subiect atât de important. Nu oricine poate deveni înțelept. Cu înțelepciunea te naști, există o anumită doză de înțeles care te deosebește de restul oamenilor. Înțelepciunea îi înțelege pe toți, dar nu toți o înțeleg pe ea. Problema omului este că se consideră prea mult pentru ceea ce a fost el făcut. Nu putem fi mai mult decât suntem deja din punct de vedere biologic. Suntem doar niște ființe care încearcă să trăiască armonios. Pentru asta avem nevoie de înțelecpiune. Aceasta, din păcate, se învață doar din lecții dure, te naști cu o anumită doză, dar pe parcurs o și înveți. Doar din lecțiile dure ne luăm înțelepciunea, din suferințe, din dezamăgiri, din lecții de viață. Așa ajung oamenii înțelepți. Așa ajungem ființe complete, ființe desăvârșite. A fi complet înseamnă să fii desăvârșit, să lași răul din tine afară, exact acolo unde îi este locul. Prinicipiile stoice de exemplu sunt extrem de valoroase când vorbim despre asemenea lucruri. Ele ne ajută să acționăm obiectiv și să nu ne mai subiectivăm când poate nu este cazul de așa ceva. Până când nu lăsăm răul afară din noi, vom fi ajuns deja ca el să ne fi guvernat toată viața, toate alegerile, cu cât ne lăsăm mai mult pradă traumelor și emoțiilor negative, disprețului față de alte ființe umane, care sunt ca noi, cu cât ne lăsăm pradă mai mult răului decât binelui, cu atât vom deveni mici, cu atât ne vom afla în scădere. Cu cât ne lăsăm pradă frustrării, cu atât vom deveni niște oameni lipsiți de scrupule, niște oameni fără educație și fără caracter, niște oameni fără valoare cu alte cuvinte. Valoarea se obține, nu se impune. Unii oameni chiar nu învață asta niciodată. Dar pentru asta sunt creatorii, pentru asta sunt scriitorii și filosofii, pentru a ghida omenirea și pentru a ajuta să fii uman, un atribut imperial necesar și indispensabil. Nimeni nu ne poate lua locul nostru, ce este al nostru este scris în noi. Nimeni nu ne poate lua esența. Esența este numai a noastră și ne-am născut cu ea, cei care au avut norocul, nu toți. Dar nu toți sunt poeți, pictori, artiști, scriitori, nu-i așa? Selecția a fost deja făcută de mult timp, acum mai rămâne doar să ne unim talentul și să facem artă, să împroșcăm artă pe pereți. La unison.