Poate că mulți vă întrebați cu ce vă ajută filosofia. Ei bine, aceasta nu este o materie oarecare pe care o învățați cum învățați matematica. Lucrurile la filosofie sunt puțin mai complexe decât niște formule care se aplică exact. La filosofie nu avem o formulă perfectă a vieții. Filosofia conduce către dialog și la găsirea unei soluții comune, la găsirea celei mai bune soluții pentru o problematică ce apare într-un anumit context.
Cu ce vă ajută? Pentru că vă învață să gândiți și să vă cultivați un spirit critic. Nu mai înghițiți cu apă tot ce vi se spune, le filtrați și prin gândirea formată. Din păcate, filosofia a ajuns să fie pusă pe un piedestal, lucru care nu este deloc dezirabil din mai multe puncte de vedere. Filosofia stă printre oameni. Filosofia vă învață, tot ce îți trebuie este o minte deschisă și să fii maleabil intelectual, astfel încât să accepți și opinia celui sau celor cu care te afli în dialog. Sigur ai dat la un moment dat de o problematică filosofică în viața ta reală, doar că nu ai băgat de seamă. De obicei, tindem să ignorăm mai ales ceea ce se întâmplă cu noi, nu avem niciodată timp să ne analizăm, să facem o introspecție onestă cu noi înșine și dăm mereu vina pe timp, când, de fapt, este foarte greu să stăm față în față cu noi, pentru că știm că atunci nu mai putem păcăli pe nimeni. Nu mai purtăm o mască, o dăm jos și începem să ne vedem și să vorbim cu noi, cu adevărații noi. Aletheia, îi spune. Adevărul pe care nu îl putem ignora, pentru că, în cele din urmă, va ajunge să ne stăpânească, și așa apar crizele existențiale. Ajungi la 40 de ani să te întrebi de ce ai luat alegerile pe care le-ai luat și de ce nu ai avut mai mult curaj, poate să te exprimi sau pur și simplu să îți iei viața în propriile mâini, fără să mai fii coordonat, fără să îți mai spună cineva cum să faci ceva anume. Când nu ai o introspecție onestă, filosofică cu tine, atunci va veni întotdeauna cineva care îți va ghida viața, poate dacă lucrezi într-o corporație, va veni întotdeauna un manager într-o zi să îți spună unde te potrivești, pentru că, nu-i așa? El știe mai bine ce vrei tu decât tu însuți pentru că tu i-ai dat voie să te conducă, nu ai reușit să faci acea introspecție onestă care să te aducă în punctul în care să iei propriile decizii. Oricât de dureroase ar fi unele decizii, poți ști întotdeauna că ele sunt ale tale și nimeni nu ți le poate lua în locul tău.
Caracterul se construiește, dar așa te va ajuta filosofia. Recunosc, în lumea filosofilor există multă exigență stilistică și mult limbaj care în termeni colocviali este catalogat drept complicat, dar vă asigur că este așa cu un motiv. Nu orice este complicat nu poate fi înțeles. Tocmai de aceea, filosofia este o matematică a gândirii. Nu se bazează pe formule totuși, ci pe elemente-cheie din viața reală, cum ar fi ce decizie poți lua care să fie cea mai bună în contextul tău. De unde ai ști acest lucru dacă nu îți antrenezi gândirea? Sunt două tipuri de oameni la filosofie, prima categorie, oamenii care citesc filosofie pentru că este cool sau mișto și oamenii care chiar prind ceva de acolo și iau în serios arta de a te analiza constant și de a lucra la tine. Este dificil să te șlefuiești pe tine, și atunci cauți să o facă mereu altcineva. Ei bine, nu se poate. Dacă evoluția umană s-ar fi oprit acolo, nu am mai fi avut artiști. Artiștii oferă o perspectivă, chiar și pentru cei care încă sunt la începutul cunoașterii de sine.
Începem cu Socrate și încheiem tot cu el. De la „Cunoaște-te pe tine însuți!” la „Știu că nu știu nimic”. Asta îți dă filosofia. Ajungi într-un punct în care devii umil intelectual și afli că, de fapt, nu poți ști totul, dar și acel puțin pe care îl știi este suficient când te ai pe tine de partea ta. Acum ia-te deoparte și fă acea introspecție pe care o tot amâni. Timpul va fi mereu același dacă nu faci ceva, nu o să începi în mod subit să ai timp dacă nu ți-l dai tu singur. Dă-ți timp și află ce este cu tine și îmi vei mulțumi. Abia apoi vei înțelege și tu de ce filosofia stă la baza existenței și de ce avem atâta nevoie de ea, mai ales în vremurile moderne, unde depresia bate la ușă și unde am devenit atât de fragili spiritual. Nici nu ne mai putem recunoaște. Ni s-a știrbit orice dorință de putere intelectuală, nu mai vorbesc de cea individuală. Așa este, când trebuie să-ți asiguri nevoile de bază, mai uiți, dar și dacă ai nevoile de bază satisfăcute, sigur vei găsi un alt motiv pentru care să afirmi „Lasă, fac mai târziu”. Până când acel târziu te prinde din urmă și uite așa mai trece un crâmpei din viața ta în care îți afirmi cu tărie, „Puteam fi altfel, puteam ajunge altfel”. Ce-ar fi să nu ai astfel de afirmații vreodată în viața ta? Nu este nimic mai tăios decât regretul a ceea ce ai fi putut fi.
Hai doar să fim, fără să mai însumăm tot ceea ce am fi putut fi vreodată. Viața nu așteaptă. Viața îți va da și îți va lua, până când vei începe să îți dai și tu. Nu este vina vieții aici, este vina ta pentru că trăiești în prezent, poți face ceva, și nu faci. Adevărul este dur, dar altfel era doar minciună ambalată în bomboane și, pe măsură ce mâncai, observai că nu este bună la gust. Adevărul este răcoritor și poate este chiar gheața de care ai nevoie pentru a o pune pe rana spirituală.
Lasă un răspuns