Gândirea este un lux în acest secol al unei repeziciuni intelectuale. Gândirea presupune o răbdare profundă, un răgaz intelectual pe care trebuie neîncetat să ți-l acorzi pentru a lua cea mai bună decizie în contextul tău. De aceea, mulți oameni nu au acest timp să se gândească și nu își permit nici acest lux. De ce? Să luăm un exemplu simplu: dacă scopul tău este supraviețuirea și te zbați să pui pe masă o bucată de pâine, cum ai putea să te gândești că ceea ce faci nu este aliniat cu tine? Cum te-ai putea gândi la lucrurile spirituale dacă ție îți lipsesc cu desăvârșire bazele materiale pe care ai putea construi spiritualul.
De aceea, cei mai mulți oameni ignoră și preferă să nu se gândească. Dacă ar începe să gândească, s-ar trezi în mijlocul unei pustietăți, în mijlocul unei involuții intelectuale. Ar realiza că tot ceea ce au făcut până acum nu a fost pentru sufletul lor, ci pentru o așa zisă bunăstare efemeră, de consum imediat. Dacă îți este foame, nu ai cum să te gândești că jobul actual nu îți convine sau că te-ai săturat de aceeași colegi cu povești care mai de care spuse ca să treacă timpul mai repede. Și așa, apare ignoranța. La ce nu mă gândesc, nu mă afectează. Stop! Nu este chiar așa! Dacă refuzi să te gândești, vei sta așa în bula șoricelului care aleargă pe rotiță disperat. Și vine o zi când te vei întreba ce ai făcut cu viața ta și nu ai ști ce răspunde altceva decât că ai supraviețuit. De aceea, trebuie să învățăm să gândim cu mintea noastră, vorba lui Liiceanu.
Când mergi la muncă în fiecare zi, mai gândește-te și cum ar fi altfel. Mai visează! Mai îndrăznește să mai vezi și luminița, nu doar întunericul. Oricum, avem doi demoni în noi, unul luminos, care ne lasă să visăm și dă voie sufletului să respire și unul întunecat, care preia frâiele de cele mai multe ori. Când ești în metrou și te confrunți cu mii și mii de oameni care luptă zi de zi pentru a-și achita creditul la bancă, mai gândește-te și la viața ta, la bucuriile tale, la plăcerile tale, la faptul că doar o viață ai și o petreci pe toată muncind sau așteptând finalul de săptămână în care doar mai tragi de timp și amâni mereu să faci ceva real cu viața ta. Știu, confortul…te-ai obișnuit așa. Te-ai obișnuit cu acel stil de viață unde mai zici o glumă, mai râzi de un coleg și a mai trecut o oră din cele opt, unde teatrul moldovenesc este mai apreciat decât piesele de la TNB, unde un burger în pauza de masă devine mai bun decât o felie de pâine integrală cu avocado pe ea. Și uite așa, mai trece o oră din viața ta, te mai prefaci că îți place ce lucrezi și că te identifici cu valorile companiei în care lucrezi, uite așa mai trece o zi în care poți spune că ai fost productiv. Dar când vine productivitatea gândirii? Unde este productivitatea intelectuală? Unde sunt metricii gândirii tale? Și mai trece un an din viața ta și ai ajuns la evaluarea de performanță. Te simți performant în viața ta? Sau poate ești un performer? Dacă nu te-ar mai evalua managerul, tu ai ști cum să te evaluezi? Ai ști cum să îți iei viața în propriile mâini dacă ai fi liber de mâine? Ce înseamnă să fii liber? Ei bine, să poți alege dacă astăzi gândești, spui ce nu trebuie spus sau taci și te focusezi pe cum să trăiești mai bine…sau dacă pur și simplu azi e ziua în care decizi că meriți mai mult și îți semnezi demisia împăcat și cu visele recăpătate.
Viața și KPI-urile
Știu, este greu, viața în general nu este ușoară. Nu este ușor nici să te trezești și să te speli pe față în zorii dimineții, dar de asemenea, nu este ușor nici să mori. Poate mâine vei avea curajul de a face ceva pentru tine și te vei salva din acest circuit închis, pe unde lumina nu pătrunde sau poate ai chiar tu curajul să fii lumina. Până atunci, adu-ți aminte că doar tu poți face ceva cu adevărat dacă nu îți convine ceva cu privire la viața ta. Dacă nu existau schimbările, acum nu mai citeai acest articol, nu mai aveai internet și nu mai puteai lua o pauză de țigară de la munca ce ne înnobilează și poate nu mai aveai nici KPIs. Ce zici, facem acești KPIs și la noi în curtea gândirii? Ce zici, organizăm pe Teams un meeting cu viața să-i dăm câteva task-uri în plus? Am auzit că și-a luat prea mult timp liber și nu a fost cuminte. Nu a știut că de acum nu mai gândește remote?
Lasă un răspuns