Acest an se încheie cu o claritate iremediabilă. Au avut loc de-a lungul acestui an cele mai frumoase schimbări care se puteau întâmpla. Atunci când ajungi într-un loc, oricât de clișeic ar suna, nu este deloc la întâmplare. Am avut plăcerea prin cele mai dureroase moduri să constat ce mă definește în feluri în care nu pot negocia, cel puțin nu mai pot să o fac. Am ales să nu îmi mai vând libertatea pentru o sumă de bani cu care oricum nu pot să îmi satisfac tot ceea ce doresc. Știți deja cum sunt filosofii boemi. Viața de artist nu îmi era sponsorizată alegând să trăiesc doar în weekend sau după ora 18:00.
Am trecut de la peste 10 joburi schimbate în corporații la viața de freelancer. O viață destul de palpitantă, incertă și liberă. Înțelegeți voi ce vreți din asta. Este mare lucru să îți dai seama de ce îți dorești. Viața este scurtă, foarte scurtă și bucuriile nu vin de la sine, le creezi tu. Așa că am ales să îmi creez propria viață, fără să mai depind de acel trade care îmi mânca într-un final sufletul pe interior până ajungeam să mă obișnuiesc să fiu legată. Glumesc, nu aș fi putut să mă adaptez.
Am stat în acest mediu la fel ca toți cei care poate se mint singuri ca asta este cariera lor, pentru bani. Banii și capitalismul, bată-le vina! Am stat timp de 5 ani de zile, timp în care am tot schimbat diverse joburi, diverși oameni, diverse echipe, diverse opinii și nu m-am putut acomoda în niciunul dintre ele. Cu fiecare încercare devenise din ce în ce mai rău. Parcă nu mai găseam nicio luminiță de la capătul unui tunel lung cu o întoarcere foarte anevoioasă. Se spune că drumul este întotdeauna mai greu dacă tot amâni să te întorci. Ei bine, eu m-am întors la mine, după o călătorie de 5 ani care m-a lăsat rece și insensibilă. Din fericire, acum am redevenit ceea ce sunt. Mi-au trebuit 5 ani ca să învăț pe cont propriu ce înseamnă să vrei ceva cu adevărat și să înțelegi că tot ce îți propui devine realitate dacă mai ai și puțin curaj. Știu că mulți doresc să oprească rotița de șoricel pe care mergem sau am mers cu toții, așa că vă spun că pentru a opri rotița, trebuie să vă dați jos de pe ea. Asta am făcut eu. Decizia a fost deja luată, ruptura spirituală și energetică s-a produs iremediabil.
Toate joburile sunt toxice sau devin. Nu vă pot minți. Nu există job la corporație care să nu fie sau să nu devină toxic. Am mers pe la aproape toate companiile din vasta capitală și nu am găsit una care să fie în regulă din toate punctele de vedere sau sunt eu inadaptată. Nu ar fi exclus. Dar dacă nu mă credeți pe mine, întrebați! Am decis să îmi înființez propria grădină epicuriană cu cine dorește să susțină arta, creativitatea și antreprenoriatul. La un moment dat, acest pasaj va deveni o carte cu mai multe referințe și bineînțeles, cum ne place nouă, una fictivă. Nu vrem să dăm nume și să divulgăm toxicitățile. Totuși, drepturi de autor.
Îmi doresc să fac din acest blog o oază de liniște și o comunitate bazată pe valori comune. Scriiturile sunt destul de mature și profunde, nu putem trăi doar din fantezii sau poezii, deși le ador. Dar acum că am trecut și pe la Filosofie, am altă viziune mai rațională poate și mai matematică din punct de vedere al gândirii. Cred că viața te duce pe drumuri care nu sunt pentru tine și te obligă să faci diverse opriri tocmai pentru a te pregăti și alinia pe drumul tău. Și asta a făcut și viața cu mine. Am încetat să mai caut scuze și am decis să nu mai invadez lumea corporațiilor. Curând, nu va mai exista cale de întoarcere. Voi porni pe drumul meu pentru că nu mai doresc să urmez ordine sau să cer voie să fac ceva anume. Din nou, știți cum sunt filosofii sau artiștii. Noi avem propria existență, propriul univers, nu poți veni din afară să arunci diverse în el. Pe un astfel de drum, ești doar tu cu tine, nimeni nu îți va mai spune vreodată ce să faci cu viața ta, ce să alegi, ce carieră să ai, spre ce domeniu să te îndrepți. Nimeni nu va mai fi acolo să îți facă end of year review și este minunat.
Ce minunat trebuie să fie să poți alege tu singur pentru tine cu adevărat! Acum, în ultimele clipe ale lui 2025, am ales. Am ales să merg pe drumul meu și chiar dacă nu văd poteca, măcar văd următorul pas, cum s-ar zice. Și în viață, este suficient să vezi doar următorul pas. Restul te va surprinde în moduri în care nici nu visai. Până la urmă, aceasta este și magia vieții, să știi ce vrei și să te lași ghidat.
PS: Reflectați și alegeți conștient până nu este prea târziu!
Schimbarea chiar vine din tine! Nu înceta să te zbați! Am trecut cu toții pe aici! Se poate, trebuie doar să ai curaj!
Alții nu vor ști niciodată mai bine pentru tine!
Morala zilei: Șefii de carton nu te merită! Cartonul nu este rezistent la apă, dacă nu faci ceva acum, s-ar putea să te scufunzi și nu cred că vin KPI-urile să salveze pe niciunul dintre noi! Te salvezi singur!
Lasă un răspuns