Zumzet mental

Și zumzăi ca o albină

Îmi încerc și eu polenul

Mă plimb prin flori diverse,

Doar că iarna nu înfloresc bobocii

Gânduri îmi mișună

Nu mă lasă să trag aer în piept

Cine mai scrie poezii în secolul hipermodern?

Este atât de modern încât uităm cine suntem cu era digitală

Peste tot pe unde mergi, dai de zumzet

Zumzet mental

Acum nu ne mai dăm răgaz să ne vorbim,

Să mai ascultăm, ajunge să dai un like și așa știi sigur că ești relevant

Ne învârtim mereu între slăbuț și mediocritate,

De aceea nu avansăm ca societate

Mereu stăm cu capra vecinului în gât.

Oare când se vor face oamenii mari oameni?

Vrea cineva un zumzet mental la pachet?

Conține sigur și sosul unei nopți de vară

Alături de niște idei prăjite bine de tot.

Plăcinta încă nu e coaptă,

Prin urmare, nu avem cum să v-o dăm

Că v-am da-o, doar că ce farmec ar mai avea să ai totul?

Până atunci, vă mai las cu un zumzet mental autentic.

Românul este blocat între lasă că trece și asta și mai e și mâine o zi.

De-am gândi cu toții așa, ne-am lăsa repede de sportul ăsta.

Să ne căutăm ambiția, dorința.

Trăim pentru prima dată și deja am obosit.

Deja ne-am știrbit zâmbetele.

Letargia omului modern între plictis și binge-living.

Mai dă-mi și mie niște popcorn, te rog!

Spectacolul vieții este prea amuzant.

Luați cu filosofie, vă mai taie din zumzetul mental!